Am strans din pumni a nu stiu cata oara, si asta doar de dor...di-un dor nebun dupa ceva,ceva ce imi lipseste.
Mi-am prins fatza intre cele 2 palme,sperand ca este a ta,inconstienta fiind pe moment ca distanta asta mare nu poate sa imi ofere palpabilul dupa care tanjesc atat!
Am sarutat vantul de cateva ori,sperand sa ma asculte, sa stea pe loc si sa-mi raspunda,dar mi-am dat seama ca toate eforturile mele de a te aduce aici sunt inutile..:(
Am inchis ochii si mi-am deschis sufeltul ,am lasat ca picaturile de ploaie sa imi umble prin par,visand din nou la tine si as fi preferat sa fii tu de o mie de ori in locul lor...
M-au napadit azi gandurile mai mult ca niciodata,mi-au trecut siroaie de amintiri prin fata ochilor,si m-am hranit cu ele a nu stiu cata oara,sperand ca asta imi va consola dorul.
De mi-as putea masura dorul in unitati de masura,as ajunge undeva dincolo de infinit si nici macar acolo nu m-as putea opri;
Mi-e dor de bratul tau cand imi atinge usor mana,de-o privire linistita in ceas de seara,de statul pur si simplu pe o banca rece ascultand cu tine o piesa la vioara-cu sufletul arzand!!
Aud si-acum o voce calda ce imi spune:-Nopate buna sau -Totul va fi bine!
Mi-e dor de umarul tau cald pe care-mi pot pleca oricand capul,de ochii adesea tristi, de zambestul pe buze...
Am strans atatea-n sufelt si inca le mai strang -de dor ma chinui in tacere -mai ard si-acum luminile -care sunt lacrimile mele -lacrimi de dor,lacrimi de mangaiere!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu