Recrduri din Romania mea mica!

Pe mine mă fascinează recordurile, foarte multe ciudate, din Guinness Book. Mai ales de cînd am citit că şi ţărişoara a contribuit plenar la colecţia de bizarerii mondiale. Cea mai lungă funie de ceapă, cel mai mare bol de gulaş, cel mai mare tort de fructe, cel mai lung cîrnat, cel mai mare adăpost de cîini, căsoaia lui Ceauşescu… vreo 30. Sîntem tari, e? România rulz! Dacă mă gîndesc bine, cred că sîntem prea modeşti. Avem aici mormane de valori inestimabile, pe care ar trebui să le arătăm lumii. Ia să vedem cu ce-am mai putea intra în Cartea recordurilor:

Cel mai greţos tupeu tupeu de politician – Roberta Anastase. Pentru că după ce a mînărit grosier votul, a dat vina pe opoziţie.

Cele mai multe acte neconstituţionale emise de un guvern.

Cele mai libidinoase plecăciuni la adresa unui ministru (Udrea).

Cele mai multe modificări ale codului fiscal.

Cele mai multe “reforme” ale educaţiei.

Cel mai guraliv şi mai caraghios premier.

Cel mai golan şi mai mincinos preşedinte.

Cei mai spurcaţi postaci de partid pe site-uri.

Cele mai mari tăieri de salarii.

Cele mai barosane şi mai de prost gust palate ţigăneşti.

Singura ţară care a intrat şi a ieşit din criză de mai multe ori.

Singura ţară în care justiţia se face la televizor.

Singura ţară în care se inaugurează o felie de autostradă care nu duce nicăieri.

Singura ţară în care înmormîntările interlopilor sînt transmise în direct la televiziuni.

Probabil singura ţară în care poliţiştii îl fac “javră ordinară” pe şeful statului.

Probabil singura ţară din lumea civilizată în care un ofiţer e înaintat în cel mai înalt grad şi făcut ministru, pentru trădare politică.

Probabil singura ţară democratică în care jurnaliştii au voie să fie proşti şi agramaţi.

Probabil singura ţară europeană în care curvele ajung vedete tv. Uneori şi demnitari.

PS. nu e scris de mine, am gasit undeva si mi a placut mult!

De ce vorbesc femeile mult?

N-am un raspuns, dar caut. Cele mai multe femei vorbesc (prea) mult: la telefon, pe mess, la 12 noaptea cand consortul vrea sa doarma, iar ele vor sa aiba o discutie "despre relatie", cu ele insele, in general. Nu tine de nivelul IQ-ului. Ci doar de structura cromozomiala: esti XX, esti vorbareata.
Unii autori/ganditori/cercetatori sau 'ce-or-fi-ei" (probabil femei), incearca sa explice faptul ca sexul frumos, cu suflet sensibil, simte nevoia sa se exteriorizeze mai mult, sa-si exprime sentimentele, etc..
Altii (probabil barbati) zic ca e o treaba legata de dezvoltarea emisferelor (mai mult sau mai putin) cerebrale. Si ca, in timp ce barbatii parcurg procesele mentale "in gand", femeile "gandesc" in gura mare.
O a treia categorie (cine ne-a mai ramas? Aha, misoginii!) sunt de parere ca femeile vorbesc mult fiindca...n-au altceva mai bun de facut.
Precum rabinul chemat sa imparta dreptatea, mi-e greu sa-mpac...toate caprele si toate verzele!
Nici eu nu aplic stravechiul precept care zice ca "tacerea e de aur" (ci poate doar intr-o varianta...adaugita: "da' nici logoreea n-a omorat pe nimeni!"). Desi stiu ca, cu cat numarul de cuvinte debitate intr-o conversatie creste, cu atat "sansa" sa se strecoare si prostii printre ele e mai mare (din propria-mi experienta, creste exponential).
Imi place sa dau detalii, sa fac paranteze, mi-amintesc de alte chestii (mai mult sau mai putin relevante). De fapt...nici macar nu-mi place, dar...imi iese!
De-asta, m-am gandit sa fac un exercitiu: sa-ncerc sa aplic regula "piramidei inversate" (defecte profesionale, ce sa-i faci!) in discutiile de fiecare zi. Sa incep cu "lead-ul" foarte concentrat (doar "cine" si "ce"), urmat de un prim paragraf cu restul intrebarilor "W" (unde, cum, de ce). Ei, si, desigur, daca mi se cer si informatii de "background", va fi placerea mea...(si ce placere!)
Incep de maine! Sau...de luni? Sau...mai bine de la 1 decembrie?

i`m in love with you!!

ai să ma ierţi că sunt labilitate
că trec peste extreme fulgerând
ai să mă ierţi preablânda mea de toate
eu sunt nemuritorul tău de rând

...ai să mă ierţi în fiecare noapte
şi-am să te mint în fiecare zi
şi cât putea-va sufletul să rabde
cu cât îţi voi greşi te voi iubi
Vezi mai mult

Ludovico Einaudi - Divenire

Baietii rai!!

Despre fetele rele stim cu totii ca ajung unde vor ele...Fetele bune ajung, de regula, unde vor...baietii rai! Cat despre acestia din urma...ei bine....e tare greu sa-ti dai seama unde vor ajunge din clipa in care au iesit pe usa!

Baiatul rau: portret-robot

E frumusel. Stie. Il duce capul. La mascari. Stie si asta. Habar n-ai cu ce se ocupa. Cu multe. Nu suna niciodata dupa o intalnire. Nici atunci cand promite. Daca-l suni tu, are telefonul inchis. Sau nu raspunde. Nu aduce flori. Nu vrea sa-ti cunoasca parintii. Nici pe tine nu te prezinta alor lui. Si cu toate astea....are o lista de fete (bune) care nu asteapta decat un semn ca sa se prezinte la intalnire, sa-i gateasca, sa-i spele, sa-i...tot ce-o mai vrea el (si ele, ce-i drept). Si dup-aia sa dispara, fericite nevoie mare ca "Maria Sa " le-a binecuvantat cu...prezenta.

Baiatul rau + fata rea = NEVER!

N-ai sa vezi o astfel de combinatie niciodata. Aceste doua categorii au instinctul de conservare foarte bine dezvoltat, isi respecta unul altuia calitatile si abilitatile de "pradatori", se saluta de la distanta, dar...atat. Cum nici unii, nici altii n-au potential de victima, lasa locul liber pentru cei mai slabi de inger. Care nu intarzie sa apara, precum musculitele in jurul becului, si sa se arda.

Baiatul rau + fata buna = LOVE

Tocilara clasei e intotdeauna indragostita "perdidamente" de chiulangiul de frunte al liceului. Cea mai sefa dintre sefe (intelectuala rasata!) viseaza in taina sa ramana in pana in cel mai pustiu camp, cu soferul institutiei pe care-o conduce. Si exemple...sa tot fie.
Aerul rebel (fara cauza), de..."vagabond" (spus in sensul..."bun") taie respiratii, provoaca stari paroxistice si intuneca pana si ratiunea celei mai severe duduci. Ori somnul ratiunii naste...pasiuni naucitoare!

Baietii buni vs. baietii rai

De ce oare n-au succes baietii buni? Aia care trimit un mesaj prin care-ti multumesc pentru minunata intalnire (chiar daca i-ai tarat prin parc la -10 grade sau chiar daca ai vrut musai la filmul ala siropos, fara pic de actiune, dar cu multe pupaturi si cu nunta la final), care suna de doua- trei ori pe zi, care sunt mereu la dispozitia ta (chiar si pentru cumparaturi nesfarsite in sezonul reducerilor), care lasa in plata Domnului meciul ca sa stea cu tine-n varful patului si nu intarzie niciodata la "o bere cu baietii".

In schimb, coada e intotdeauna apreciabila la usa (dormitorului, ca la aia a inimii lor n-ai sanse s-ajungi) "railor".
De ce? Ei bine, fiindca FIECARE femeie (chiar si cele mai destepte, de la care te-ai astepta sa fi coborat de ceva timp cu picioarele pe pamant) crede ca ea o sa fie mai cu mot si ca va reusi ceea ce n-au reusit multe altele (consemnate cu poza si autograf pe lista de pe usa dormitorului lui) dinaintea lor: sa-i schimbe, sa-i aduca pe calea cea buna (eventual, aia a altarului sau macar a Primariei), sa-i transforme, pana la urma intr-un soi de...baiat bun , care, evident, sa nu le mai placa! Daca aveti dubii ...am un link care nu se lasa atasat(il puteti vizualiza cu copy/paste) http://www.resursadefun.ro/pov_noi-macho.htm

Daruri!!!

Sa dai si sa primesti. Asta nu-i numai jocul dragostei, ci si definitia vietii.
Asta facem in fiecare zi, din prima clipa. Luam viata de la parinti si o dam, la randul nostru, copiilor nostri. Primim dragoste, atentie, tandrete si, mai tarziu, le daruim. Si-atunci e bine sa fie din suflet.

Imi place sa dau. Cred ca tot dintr-un motiv egoist: fiindca ma bucur de doua ori - de bucuria mea si de cea a "destinatarului". Entuziasmul care ma cuprinde cand pregatesc un dar, o surpriza, cand pun la punct toate detaliile, cand simt cum planul se tese incet-incet, nu se compara cu nimic.
Poate doar cu senzatia resimtita atunci cand primesc, la randul meu, ceva. Dar nu orice. Nu ma impresioneaza buchete enorme de flori, bijuterii scumpe, invitatii la restaurante exclusiviste. Cel mult ma flateaza. Pentru ca simt ca, pe undeva, scopul lor a fost sa ma "dea pe spate". Ma topesc, insa, micile nimicuri. Lucruri marunte, care pentru altii n-ar avea, probabil, nici o insemnatate, dar care, intr-un limbaj stiut doar de suflet, inseamna TOT.

Oricat ar parea de ciudat si de paradoxal, nu toata lumea stie sa primeasca. Desi te-ai gandi ce poate fi mai simplu de-atat...Ei bine, cateodata, poate deveni infinit mai complicat decat sa dai. Sufera de asta toti cei care n-au primit dintotdeauna. Cei de la care s-a pretins mai mult decat li s-a dat. Cei care, intr-un fel sau altul, s-au simtit "folositi".

Oamenii astia dezvolta, in timp, un comportament de catel de pripas care-a luat o data in viata o bataie sora cu moartea de la cineva care, initial, se apropiase sa-l mangaie si "maraie", mai tarziu, la toate vocile prietenoase. Fiindca sunt patiti.
Dar ar vrea cu disperare putina afectiune. Numai ca se tem cumplit ca pentru putinul asta dupa care sufletul lor jinduieste, o sa primeasca o "nota de plata" din care n-o sa-si mai revina niciodata.
Din cauza asta, atunci cand primesc ceva, sunt uimiti. Uimirea asta genereaza stangacie. Si agresivitate, uneori. E ca atunci cand primesti in maini o...paine fierbinte: iti lasa gura apa dupa ea, n-ai vrea sa cada pe jos, dar nici nu stii cum s-o "manevrezi'. Cu grija, as zice eu.

Lucrurile venite din suflet se simt. Ca si cele din obligatie. Sau cele "la schimb". Poti cel mult sa te prefaci ca nu observi, dar de fapt stii. E si asta o conventie. Dar dincolo de ea, sunt lucrurile adevarate. Cele care conteaza. Si care-ti sunt daruite cu un singur scop: ca tu sa te bucuri de ele. Ai grija s-o faci asa cum trebuie: din toata inima.

Scrisori de la Teddy

In timp ce se afla in fata copiilor din clasa a 5-a, Doamna Thompson, in prima zi de scoala, le-a spus un neadevar.

Ca majoritatea profesorilor, le-a spus elevilor sai ca ii iubeste pe toti la fel de mult.
Totusi, acest lucru nu era posibil, deoarece in primul rand, cufundat in banca sa, era baietelul numit Teddy Stallard.
Doamna Thompson il urmarise pe Teddy in anul precedent si observase ca acesta nu se juca cu ceilalti copii, hainele sale erau neingrijite si era murdar mai tot timpul.
Si Teddy putea fi nesuferit. Se ajunsese pana acolo incat Doamnei Thompson ii facea placere sa scrie pe lucrarile acestuia, cu un creion gros si rosu, un X mare si ingrosat si sa ii dea nota 4.
La scoala la care preda doamna Thompson, trebuia sa revizuiasca toate caracterizarile elevilor, iar pe Teddy il lasase intentionat la urma. Totusi, cand a deschis dosarul acestuia, a ramas surprinsa sa vada ca profesoara din primul an scrisese "Teddy e un copil istet, isi face temele cu grija, este manierat si este o placere sa fii in preajma lui".
Profesoara din clasa a 2-a scrisese "Teddy este un elev excelent, apreciat de colegii sai, dar este tulburat de faptul ca mama sa sufera de o boala incurabila, iar viata de acasa trebuie sa fie foarte grea"
Profesoara din clasa a 3-a scrisese "Moartea mamei sale il afectase foarte mult. Se straduieste foarte mult, dar pe tatal sau nu il prea intereseaza, iar climatul de acasa il va afecta in curand, daca nu se va schimba ceva"
Profesoara dintr-a 4-a a scris "Teddy este retras si nu mai este interesat de scoala. Nu are multi prieteni si uneori adoarme in timpul orei"
De-acum, doamna Thompson intelesese problema si i-a fost rusine de ce facuse. S-a simtit si mai prost cand elevii ei i-au adus cadouri de Craciun, legate cu panglici frumoase si impachetate in hartie stralucitoare. Mai putin Teddy.
Cadoul acestuia era impachetat cu hartie obisnuita de culoare maro. Doamnei Thompson i-a fost greu sa il deschida in fata celorlalti. Unii dintre elevi au inceput sa rada cand a descoperit o bratara careia ii lipseau unele pietre si o sticluta de parfum pe trei sferturi goala.. Ea i-a certat cand a observat ca bratara era draguta si parfumul mirosea frumos. Teddy Stallard a ramas dupa ore in acea zi doar pentru a-i spune "Doamna Thompson, astazi mirosi exact ca si mama".
Dupa ce copiii au plecat, a plans timp de aproape o ora. In acea zi, a incetat sa mai predea citirea, scrierea si aritmetica si a inceput sa ii invete pe elevi.
Doamna Thompson i-a acordat o atentie deosebita lui Teddy. Pe masura ce lucra cu el, mintea sa a inceput sa isi revina. Cu cat il incuraja mai des, cu atat acesta reactiona mai bine. Pana la sfarsitul anului, Teddy ajunsese cel mai istet elev din casa, si, in ciuda promisiunii ca ii va iubi pe toti la fel, Teddy a devenit alintatul sau.
Un an mai tarziu, a gasit o scrisoare de la Teddy in care ii spunea ca e cea mai buna profesoara pe care o avusese vreodata.
Au mai trecut inca sase ani pana a mai primit un semn de la Teddy. Apoi el i-a scris ca terminase liceul al treilea in clasa, si ca ea ramasese cea mai buna profesoara pe care o avuse.
Patru ani mai tarziu, a mai primit o scrisoare care spunea ca va termina in curand si facultatea cu cele mai bune rezultate. Inca o data o asigura pe doamna Thompson ca fusese cea mai buna profesoara.
Apoi au mai trecut inca patru ani si a mai venit o scrisoare, cu acelasi mesaj, dar numele expeditorului era schimbat: Dr. Theodore Stallard.
Apoi o noua scrisoare in care o anunta ca se va casatori.
Ii spunea ca tatal sau a murit cu cativa ani in urma si o intreba daca ar vrea sa participe la nunta si sa stea in locul in care sta de obicei mama mirelui. Bineinteles ca a acceptat. Si a purtat bratara careia ii lipseau unele pietre si a folosit acelasi parfum pe care il primise demult de la Teddy.
S-au imbratisat, iar Teddy i-a soptit la ureche "Multumesc pentru ca ai crezut in mine. Multumesc pentru ca m-ai facut sa ma simt important si mi-ai aratat ca pot insemna ceva."
Doamna Thompson i-a soptit cu lacrimi in ochi "Teddy, ai inteles gresit. Tu esti cel care m-a invatat ca pot schimba ceva. Nu am stiut cum sa predau elevilor pana te-am intalnit pe tine."

MORALA:
Nu poti niciodata sa stii cum poti influenta viata altora prin ceea ce faci sau prin ceea ce nu faci. Tine seama de acest lucru in aventura ta prin viata si incearca sa schimbi ceva in viata celorlalti (si ar fi ideal daca ar fi in bine).

Si nu uita!:
Nimeni nu are dreptul sa priveasca o alta persoana de sus, decat in momentul in care se apleaca si ii intinde o mana pentru a o ajuta sa se ridice!