Recrduri din Romania mea mica!

Pe mine mă fascinează recordurile, foarte multe ciudate, din Guinness Book. Mai ales de cînd am citit că şi ţărişoara a contribuit plenar la colecţia de bizarerii mondiale. Cea mai lungă funie de ceapă, cel mai mare bol de gulaş, cel mai mare tort de fructe, cel mai lung cîrnat, cel mai mare adăpost de cîini, căsoaia lui Ceauşescu… vreo 30. Sîntem tari, e? România rulz! Dacă mă gîndesc bine, cred că sîntem prea modeşti. Avem aici mormane de valori inestimabile, pe care ar trebui să le arătăm lumii. Ia să vedem cu ce-am mai putea intra în Cartea recordurilor:

Cel mai greţos tupeu tupeu de politician – Roberta Anastase. Pentru că după ce a mînărit grosier votul, a dat vina pe opoziţie.

Cele mai multe acte neconstituţionale emise de un guvern.

Cele mai libidinoase plecăciuni la adresa unui ministru (Udrea).

Cele mai multe modificări ale codului fiscal.

Cele mai multe “reforme” ale educaţiei.

Cel mai guraliv şi mai caraghios premier.

Cel mai golan şi mai mincinos preşedinte.

Cei mai spurcaţi postaci de partid pe site-uri.

Cele mai mari tăieri de salarii.

Cele mai barosane şi mai de prost gust palate ţigăneşti.

Singura ţară care a intrat şi a ieşit din criză de mai multe ori.

Singura ţară în care justiţia se face la televizor.

Singura ţară în care se inaugurează o felie de autostradă care nu duce nicăieri.

Singura ţară în care înmormîntările interlopilor sînt transmise în direct la televiziuni.

Probabil singura ţară în care poliţiştii îl fac “javră ordinară” pe şeful statului.

Probabil singura ţară din lumea civilizată în care un ofiţer e înaintat în cel mai înalt grad şi făcut ministru, pentru trădare politică.

Probabil singura ţară democratică în care jurnaliştii au voie să fie proşti şi agramaţi.

Probabil singura ţară europeană în care curvele ajung vedete tv. Uneori şi demnitari.

PS. nu e scris de mine, am gasit undeva si mi a placut mult!

De ce vorbesc femeile mult?

N-am un raspuns, dar caut. Cele mai multe femei vorbesc (prea) mult: la telefon, pe mess, la 12 noaptea cand consortul vrea sa doarma, iar ele vor sa aiba o discutie "despre relatie", cu ele insele, in general. Nu tine de nivelul IQ-ului. Ci doar de structura cromozomiala: esti XX, esti vorbareata.
Unii autori/ganditori/cercetatori sau 'ce-or-fi-ei" (probabil femei), incearca sa explice faptul ca sexul frumos, cu suflet sensibil, simte nevoia sa se exteriorizeze mai mult, sa-si exprime sentimentele, etc..
Altii (probabil barbati) zic ca e o treaba legata de dezvoltarea emisferelor (mai mult sau mai putin) cerebrale. Si ca, in timp ce barbatii parcurg procesele mentale "in gand", femeile "gandesc" in gura mare.
O a treia categorie (cine ne-a mai ramas? Aha, misoginii!) sunt de parere ca femeile vorbesc mult fiindca...n-au altceva mai bun de facut.
Precum rabinul chemat sa imparta dreptatea, mi-e greu sa-mpac...toate caprele si toate verzele!
Nici eu nu aplic stravechiul precept care zice ca "tacerea e de aur" (ci poate doar intr-o varianta...adaugita: "da' nici logoreea n-a omorat pe nimeni!"). Desi stiu ca, cu cat numarul de cuvinte debitate intr-o conversatie creste, cu atat "sansa" sa se strecoare si prostii printre ele e mai mare (din propria-mi experienta, creste exponential).
Imi place sa dau detalii, sa fac paranteze, mi-amintesc de alte chestii (mai mult sau mai putin relevante). De fapt...nici macar nu-mi place, dar...imi iese!
De-asta, m-am gandit sa fac un exercitiu: sa-ncerc sa aplic regula "piramidei inversate" (defecte profesionale, ce sa-i faci!) in discutiile de fiecare zi. Sa incep cu "lead-ul" foarte concentrat (doar "cine" si "ce"), urmat de un prim paragraf cu restul intrebarilor "W" (unde, cum, de ce). Ei, si, desigur, daca mi se cer si informatii de "background", va fi placerea mea...(si ce placere!)
Incep de maine! Sau...de luni? Sau...mai bine de la 1 decembrie?

i`m in love with you!!

ai să ma ierţi că sunt labilitate
că trec peste extreme fulgerând
ai să mă ierţi preablânda mea de toate
eu sunt nemuritorul tău de rând

...ai să mă ierţi în fiecare noapte
şi-am să te mint în fiecare zi
şi cât putea-va sufletul să rabde
cu cât îţi voi greşi te voi iubi
Vezi mai mult

Ludovico Einaudi - Divenire

Baietii rai!!

Despre fetele rele stim cu totii ca ajung unde vor ele...Fetele bune ajung, de regula, unde vor...baietii rai! Cat despre acestia din urma...ei bine....e tare greu sa-ti dai seama unde vor ajunge din clipa in care au iesit pe usa!

Baiatul rau: portret-robot

E frumusel. Stie. Il duce capul. La mascari. Stie si asta. Habar n-ai cu ce se ocupa. Cu multe. Nu suna niciodata dupa o intalnire. Nici atunci cand promite. Daca-l suni tu, are telefonul inchis. Sau nu raspunde. Nu aduce flori. Nu vrea sa-ti cunoasca parintii. Nici pe tine nu te prezinta alor lui. Si cu toate astea....are o lista de fete (bune) care nu asteapta decat un semn ca sa se prezinte la intalnire, sa-i gateasca, sa-i spele, sa-i...tot ce-o mai vrea el (si ele, ce-i drept). Si dup-aia sa dispara, fericite nevoie mare ca "Maria Sa " le-a binecuvantat cu...prezenta.

Baiatul rau + fata rea = NEVER!

N-ai sa vezi o astfel de combinatie niciodata. Aceste doua categorii au instinctul de conservare foarte bine dezvoltat, isi respecta unul altuia calitatile si abilitatile de "pradatori", se saluta de la distanta, dar...atat. Cum nici unii, nici altii n-au potential de victima, lasa locul liber pentru cei mai slabi de inger. Care nu intarzie sa apara, precum musculitele in jurul becului, si sa se arda.

Baiatul rau + fata buna = LOVE

Tocilara clasei e intotdeauna indragostita "perdidamente" de chiulangiul de frunte al liceului. Cea mai sefa dintre sefe (intelectuala rasata!) viseaza in taina sa ramana in pana in cel mai pustiu camp, cu soferul institutiei pe care-o conduce. Si exemple...sa tot fie.
Aerul rebel (fara cauza), de..."vagabond" (spus in sensul..."bun") taie respiratii, provoaca stari paroxistice si intuneca pana si ratiunea celei mai severe duduci. Ori somnul ratiunii naste...pasiuni naucitoare!

Baietii buni vs. baietii rai

De ce oare n-au succes baietii buni? Aia care trimit un mesaj prin care-ti multumesc pentru minunata intalnire (chiar daca i-ai tarat prin parc la -10 grade sau chiar daca ai vrut musai la filmul ala siropos, fara pic de actiune, dar cu multe pupaturi si cu nunta la final), care suna de doua- trei ori pe zi, care sunt mereu la dispozitia ta (chiar si pentru cumparaturi nesfarsite in sezonul reducerilor), care lasa in plata Domnului meciul ca sa stea cu tine-n varful patului si nu intarzie niciodata la "o bere cu baietii".

In schimb, coada e intotdeauna apreciabila la usa (dormitorului, ca la aia a inimii lor n-ai sanse s-ajungi) "railor".
De ce? Ei bine, fiindca FIECARE femeie (chiar si cele mai destepte, de la care te-ai astepta sa fi coborat de ceva timp cu picioarele pe pamant) crede ca ea o sa fie mai cu mot si ca va reusi ceea ce n-au reusit multe altele (consemnate cu poza si autograf pe lista de pe usa dormitorului lui) dinaintea lor: sa-i schimbe, sa-i aduca pe calea cea buna (eventual, aia a altarului sau macar a Primariei), sa-i transforme, pana la urma intr-un soi de...baiat bun , care, evident, sa nu le mai placa! Daca aveti dubii ...am un link care nu se lasa atasat(il puteti vizualiza cu copy/paste) http://www.resursadefun.ro/pov_noi-macho.htm

Daruri!!!

Sa dai si sa primesti. Asta nu-i numai jocul dragostei, ci si definitia vietii.
Asta facem in fiecare zi, din prima clipa. Luam viata de la parinti si o dam, la randul nostru, copiilor nostri. Primim dragoste, atentie, tandrete si, mai tarziu, le daruim. Si-atunci e bine sa fie din suflet.

Imi place sa dau. Cred ca tot dintr-un motiv egoist: fiindca ma bucur de doua ori - de bucuria mea si de cea a "destinatarului". Entuziasmul care ma cuprinde cand pregatesc un dar, o surpriza, cand pun la punct toate detaliile, cand simt cum planul se tese incet-incet, nu se compara cu nimic.
Poate doar cu senzatia resimtita atunci cand primesc, la randul meu, ceva. Dar nu orice. Nu ma impresioneaza buchete enorme de flori, bijuterii scumpe, invitatii la restaurante exclusiviste. Cel mult ma flateaza. Pentru ca simt ca, pe undeva, scopul lor a fost sa ma "dea pe spate". Ma topesc, insa, micile nimicuri. Lucruri marunte, care pentru altii n-ar avea, probabil, nici o insemnatate, dar care, intr-un limbaj stiut doar de suflet, inseamna TOT.

Oricat ar parea de ciudat si de paradoxal, nu toata lumea stie sa primeasca. Desi te-ai gandi ce poate fi mai simplu de-atat...Ei bine, cateodata, poate deveni infinit mai complicat decat sa dai. Sufera de asta toti cei care n-au primit dintotdeauna. Cei de la care s-a pretins mai mult decat li s-a dat. Cei care, intr-un fel sau altul, s-au simtit "folositi".

Oamenii astia dezvolta, in timp, un comportament de catel de pripas care-a luat o data in viata o bataie sora cu moartea de la cineva care, initial, se apropiase sa-l mangaie si "maraie", mai tarziu, la toate vocile prietenoase. Fiindca sunt patiti.
Dar ar vrea cu disperare putina afectiune. Numai ca se tem cumplit ca pentru putinul asta dupa care sufletul lor jinduieste, o sa primeasca o "nota de plata" din care n-o sa-si mai revina niciodata.
Din cauza asta, atunci cand primesc ceva, sunt uimiti. Uimirea asta genereaza stangacie. Si agresivitate, uneori. E ca atunci cand primesti in maini o...paine fierbinte: iti lasa gura apa dupa ea, n-ai vrea sa cada pe jos, dar nici nu stii cum s-o "manevrezi'. Cu grija, as zice eu.

Lucrurile venite din suflet se simt. Ca si cele din obligatie. Sau cele "la schimb". Poti cel mult sa te prefaci ca nu observi, dar de fapt stii. E si asta o conventie. Dar dincolo de ea, sunt lucrurile adevarate. Cele care conteaza. Si care-ti sunt daruite cu un singur scop: ca tu sa te bucuri de ele. Ai grija s-o faci asa cum trebuie: din toata inima.

Scrisori de la Teddy

In timp ce se afla in fata copiilor din clasa a 5-a, Doamna Thompson, in prima zi de scoala, le-a spus un neadevar.

Ca majoritatea profesorilor, le-a spus elevilor sai ca ii iubeste pe toti la fel de mult.
Totusi, acest lucru nu era posibil, deoarece in primul rand, cufundat in banca sa, era baietelul numit Teddy Stallard.
Doamna Thompson il urmarise pe Teddy in anul precedent si observase ca acesta nu se juca cu ceilalti copii, hainele sale erau neingrijite si era murdar mai tot timpul.
Si Teddy putea fi nesuferit. Se ajunsese pana acolo incat Doamnei Thompson ii facea placere sa scrie pe lucrarile acestuia, cu un creion gros si rosu, un X mare si ingrosat si sa ii dea nota 4.
La scoala la care preda doamna Thompson, trebuia sa revizuiasca toate caracterizarile elevilor, iar pe Teddy il lasase intentionat la urma. Totusi, cand a deschis dosarul acestuia, a ramas surprinsa sa vada ca profesoara din primul an scrisese "Teddy e un copil istet, isi face temele cu grija, este manierat si este o placere sa fii in preajma lui".
Profesoara din clasa a 2-a scrisese "Teddy este un elev excelent, apreciat de colegii sai, dar este tulburat de faptul ca mama sa sufera de o boala incurabila, iar viata de acasa trebuie sa fie foarte grea"
Profesoara din clasa a 3-a scrisese "Moartea mamei sale il afectase foarte mult. Se straduieste foarte mult, dar pe tatal sau nu il prea intereseaza, iar climatul de acasa il va afecta in curand, daca nu se va schimba ceva"
Profesoara dintr-a 4-a a scris "Teddy este retras si nu mai este interesat de scoala. Nu are multi prieteni si uneori adoarme in timpul orei"
De-acum, doamna Thompson intelesese problema si i-a fost rusine de ce facuse. S-a simtit si mai prost cand elevii ei i-au adus cadouri de Craciun, legate cu panglici frumoase si impachetate in hartie stralucitoare. Mai putin Teddy.
Cadoul acestuia era impachetat cu hartie obisnuita de culoare maro. Doamnei Thompson i-a fost greu sa il deschida in fata celorlalti. Unii dintre elevi au inceput sa rada cand a descoperit o bratara careia ii lipseau unele pietre si o sticluta de parfum pe trei sferturi goala.. Ea i-a certat cand a observat ca bratara era draguta si parfumul mirosea frumos. Teddy Stallard a ramas dupa ore in acea zi doar pentru a-i spune "Doamna Thompson, astazi mirosi exact ca si mama".
Dupa ce copiii au plecat, a plans timp de aproape o ora. In acea zi, a incetat sa mai predea citirea, scrierea si aritmetica si a inceput sa ii invete pe elevi.
Doamna Thompson i-a acordat o atentie deosebita lui Teddy. Pe masura ce lucra cu el, mintea sa a inceput sa isi revina. Cu cat il incuraja mai des, cu atat acesta reactiona mai bine. Pana la sfarsitul anului, Teddy ajunsese cel mai istet elev din casa, si, in ciuda promisiunii ca ii va iubi pe toti la fel, Teddy a devenit alintatul sau.
Un an mai tarziu, a gasit o scrisoare de la Teddy in care ii spunea ca e cea mai buna profesoara pe care o avusese vreodata.
Au mai trecut inca sase ani pana a mai primit un semn de la Teddy. Apoi el i-a scris ca terminase liceul al treilea in clasa, si ca ea ramasese cea mai buna profesoara pe care o avuse.
Patru ani mai tarziu, a mai primit o scrisoare care spunea ca va termina in curand si facultatea cu cele mai bune rezultate. Inca o data o asigura pe doamna Thompson ca fusese cea mai buna profesoara.
Apoi au mai trecut inca patru ani si a mai venit o scrisoare, cu acelasi mesaj, dar numele expeditorului era schimbat: Dr. Theodore Stallard.
Apoi o noua scrisoare in care o anunta ca se va casatori.
Ii spunea ca tatal sau a murit cu cativa ani in urma si o intreba daca ar vrea sa participe la nunta si sa stea in locul in care sta de obicei mama mirelui. Bineinteles ca a acceptat. Si a purtat bratara careia ii lipseau unele pietre si a folosit acelasi parfum pe care il primise demult de la Teddy.
S-au imbratisat, iar Teddy i-a soptit la ureche "Multumesc pentru ca ai crezut in mine. Multumesc pentru ca m-ai facut sa ma simt important si mi-ai aratat ca pot insemna ceva."
Doamna Thompson i-a soptit cu lacrimi in ochi "Teddy, ai inteles gresit. Tu esti cel care m-a invatat ca pot schimba ceva. Nu am stiut cum sa predau elevilor pana te-am intalnit pe tine."

MORALA:
Nu poti niciodata sa stii cum poti influenta viata altora prin ceea ce faci sau prin ceea ce nu faci. Tine seama de acest lucru in aventura ta prin viata si incearca sa schimbi ceva in viata celorlalti (si ar fi ideal daca ar fi in bine).

Si nu uita!:
Nimeni nu are dreptul sa priveasca o alta persoana de sus, decat in momentul in care se apleaca si ii intinde o mana pentru a o ajuta sa se ridice!

De dor...

Am strans din pumni a nu stiu cata oara, si asta doar de dor...di-un dor nebun dupa ceva,ceva ce imi lipseste.
Mi-am prins fatza intre cele 2 palme,sperand ca este a ta,inconstienta fiind pe moment ca distanta asta mare nu poate sa imi ofere palpabilul dupa care tanjesc atat!
Am sarutat vantul de cateva ori,sperand sa ma asculte, sa stea pe loc si sa-mi raspunda,dar mi-am dat seama ca toate eforturile mele de a te aduce aici sunt inutile..:(
Am inchis ochii si mi-am deschis sufeltul ,am lasat ca picaturile de ploaie sa imi umble prin par,visand din nou la tine si as fi preferat sa fii tu de o mie de ori in locul lor...
M-au napadit azi gandurile mai mult ca niciodata,mi-au trecut siroaie de amintiri prin fata ochilor,si m-am hranit cu ele a nu stiu cata oara,sperand ca asta imi va consola dorul.
De mi-as putea masura dorul in unitati de masura,as ajunge undeva dincolo de infinit si nici macar acolo nu m-as putea opri;
Mi-e dor de bratul tau cand imi atinge usor mana,de-o privire linistita in ceas de seara,de statul pur si simplu pe o banca rece ascultand cu tine o piesa la vioara-cu sufletul arzand!!
Aud si-acum o voce calda ce imi spune:-Nopate buna sau -Totul va fi bine!
Mi-e dor de umarul tau cald pe care-mi pot pleca oricand capul,de ochii adesea tristi, de zambestul pe buze...
Am strans atatea-n sufelt si inca le mai strang -de dor ma chinui in tacere -mai ard si-acum luminile -care sunt lacrimile mele -lacrimi de dor,lacrimi de mangaiere!!

un pic din mine

Odata cu trecerea timpului am incercat sa ma definesc si pe mine ....am incercat sa vad ce si cine sunt de fapt! Am observat ca am o mie de simtaminte care nu le pot controla si inca o mie care le tin in maini si incerc sa le asez la locul lor. In viata asta am trait si incet si repede , mult si putin, urat sau frumos, si chiar daca au fost poate mai multe momente cand colturile gurii nu m-i s-au ridicat, am mers mai departe .
Au fost momente cand am sarit in sus de fericire sau m-am coborat pana la pamant de durere...Am trait din dragoste, am facut multe lucruri din impuls, am fost deceptionat de persoane care credeam ca nu vor face asta niciodata,am iertat greseli de neirtat si am facut aceste greseli la randul meu.
Am luat in brate pentru a proteja...am zambit atunci cand inima imi plangea, am facut juraminte eterne, am plans ascultand muzica si privind fotografii, am dat telefoane doar pentru a asculta o voce :-<.
Am fost indragostita de un suras,am confundat sentimente,s-a intamplat sa gresesc drumul ,dar am mers mai departe;
am incercat sa uit anumite persoane si am descoperit ca este foarte greu sa uiti.M-am simti singura intre o mie de persoane...doar pentru ca imi lipsea o singura persoana!
Mi-a fost frica de intuneric; am tremurat de nervi;am tipat de fericire;am fost indragostita crezand ca asta va fi pentru totdeauna;
Insa ......Nimeni nu ma cunoaste cu adevarat.Tot ce stiti sunt doar aparentele.Nu faceti altceva decat sa judecati dupa aspectul fizic si nu vreti sa vedeti decat ceea ce va convine.Analizati superficial si apoi va dati cu parerea si credeti ca puteti profita.Cand rad nu inseamna si ca mi-e bine..la fel..cand plang..nu inseamna ca imi merge rau...
Daca sunt zile cand ma prefac ca nu vad minciunile..si cred anumite cuvinte..o fac ori din dragoste ori din indiferenta.Chiar daca ma intorc intr-un anumit loc sau la o anumita persoana..cu siguranta am ceva de castigat si in plus am motivele mele pentru care fac asta.Au fost momente cand am plans..dar mi-am dat seama ca nu trebuie sa regret nimic.Esecurile ne si coboara dar ne si inalta.Indiferent cat de rau s-ar comporta si cat de reci ar fi anumite persoane..eu raman la fel...calda.Asa e firea mea....asa sunt eu!
Si poate ca uneori sunt satula de rautatile lumii...ma consolez singura cu gandul ca nu e tot raul la mine si ca este si mai mult rau in lumea asta!
Si daca multi cred ca fericirea se rezuma la chimie:) eu cred si sper ca nu e doar atat ...si ca de fapt in compozitia ea este mult mai complexa...si ca o data o sa am parte de ea!
Da si o sa am parte la nesfarsit!

M-am nascut de ziua mea:D

In viata asta sunt lucruri care n-i le putem alege si altele nu!
Ziua mea de nastere este unu din lucrurile care va trebui sa o tin pana la sfarsitul viatii mele...si ma bucur din plin de fiecare data cand vine ziua asta! si...nu iubesc neaparat cadourile , cat iubesc persoanele care la aud de ziua mea...si mai ales acelea sincere!
O astept cu nerabdare in fiecare an... insa e ciudat ca mereu trebuie sa schimb varsta si imi dau seama mai mult ca orice ca timpul zboara...si ca totul de fapt este in defavoarea noastra!
M-am nascut plangand ca orice alt copil ..si nu stiu cum se face ca acest fapt se intmpla des in vietile noastre...probabail e ca un semn...ca viata e dura si ca vom plange adesea!
Desi au trecut anii , desi au fost in viata asta si bune si rele....cunosc o persoana care le -a infruntata adesea pe cele rele si pt mine....si care in fiecare an pe 2 marite plange mult!
As vrea sa nu mi dedic mie ziua aceasta , as vrea sa o dedic unicei persoane care exista cu adevarat pt mine pe lumea asta , persoanei care m-a pus mai presus decat ea ,care impotriva a tot m-a iubit nebuneste si o face si astazi!
Si cum spuneam la inceput in viata unele lucruri ne sunt date si nu le putem alege...si eu astazi ma bucur ca m-am nascut de ziua mea!!!!

De ziua mea!!!!

De ziua mea as vrea sa -mi aduci Luna.Intotdeauna o sa imi aminteasca de tine...esti la fel de rece si departe ca ea si luminezi atat de mult , insa doar pe deasupra...
De ziua mea ai putea sa imi aduci o stea, atat de des m-ntzepi ca ea...si atata de multe colturi are... sau mai bine imi aduci un Soare...adesea stralucesti ca el , dar ce folos cand el ma arde si ma doare?
De fapt de ziua mea mi-as dori altceva;mi-as dori linistea unui rau ce curge intr-o zi de primavara sau poate floare gingasa de vara....
As vrea totusi ceva mai mult decat atat; as vrea puterea unei pietre .Da a unei pietre!
Pe ea n-o clatina nici vantul, nici soarele n-o arde.O piatra in dar de mi-ai aduce, ar fi mai buna decat toate!!
Dar tu nu poti sa imi aduci de fapt nimc. Tu nu poti sa-ti iei ochii de la tine...
Nici n -ai curaj sa spui ¨la revedere¨..
De fapt nu-mi mai adu nimic.
Nu poti sa-mi dai nici pace, nici linsite si nici putere.
De ziua mea mai bine adu-mi ...
Tacere!!!!

Nu-mi pasa ca ma sting usor,asteptand...

Trec secundele,zilele zboara si in urma lor ramane un cer sters cu un soare ce te ingheatza.
Se aduna dureri ce gem intr-una,e ca si ceata ce acopera tot, si nu mai poti suporta nici durerea,nici ura! Si parca nici speranta nu-i dupa atata efort; Sau dus zilele bune,s-a dus soarele luna,e ceata intr-una! Mai vezi cate o stea, mai vrei sa mai speri,esti sleit de puteri...
Pana si ultimu om iti tai ultimul fir de ata si piedica-ti pùne cu el. Te infrunti cu iubirea,o obligi sa mai stea,sa nu plece!
Te pui in genunghi,plangi lacrimi de dor, si-o mai rogi inca o data;o ultima sansa, e singura viata!
O ultima sansa atat!; si promit ca de data aceasta, nu vei lasa nimic din ce-a fost,incepi de la capat,iubind!!! Iubind da, iubind tot!

what I want

Ma descriu spunand ce vreau. Vreau imperfectiunea. Vreau, ca atunci, cand "cantecul" se va opri, sa dansez un "dans" pe care nu-l cunosc. Vreau sa te incrunti cand nu te bag in seama. Vreau sa te fac sa plangi, vreau sa te alint dupa ca sa-ti treaca. Vreau sa te superi, sa ma certi si sa ma ierti. Vreau sa spun prostii si sa ma saruti zambind. Vreau ca duminica dimineata sa ne certam, iar noaptea sa ne impacam, pentru ca altfel nu se poate. Vreau, ca atunci, cand nu ma mai suporti si pleci, sa intorc capul dupa tine si sa tip in gandul meu sa te intorci, iar tu sa revi. Vreau sa-mi fie dor de mirosul pielii tale. Vreau sa ma necajesti, sa ma tachinezi, sa te joci cu mine, vreau sa fim copii, vreau sa fim adulti.

words of embrace

Tu mi -ai colorat viata, in alb, in roz si-un pic de gri.Esti cantecul meu de zi cu zi si scriu despre mine, scriu despre noi...Daca azi imi canti in Do major,maine ma surprinzi in LA minor si uite asa ma faci sa scriu din nou! Tu imi colorezi viata,eu o scriu iar tu mi-o canti!
Mi-e dor de sarutarile tale,de imbratisarile tale,de dragalaseniile tale:D
E ingrozitoare viata asta; ne jucam cu noi,alergam cat e pamantul de larg,numai sa gasim ceva bun. Cand il gasim, uitam ce am cautat si ne punem atitudinile cum se poate mai rau.
Ne certam, ne scuipam si apoi facem dragoste!! Un fel de dute vino.
Asa e viata....si in ciuda oricarei teorii ,iubirea e mai presus de orice!

Stii cand sunt cea mai trista?
Cand ma gandesc la sarutarile care nu ni le putem da si la cuvintele care nu n i le putem spune!

Happy Birthday!

De obicei ce scriu pe blogul meu, sunt lucruri despre mine,despre oameni, despre atitudinile lor!
De data aceasta m-am gândit să scriu nu despre cineva, ci pentru cineva!
L-am cunoscut cu ceva ani în urmă şi deşi prietenia noastră aproape că nu mai există, aş vrea totuşi să îi las câteva gânduri ,pentru noul an în care astăzi a intra.
31 Ianuarie- o zi importantă pentru familia lui şi cel mai probabil pentru mama lui! Habar nu avea ce ţine în braţe:P era un dar de sus şi asta o făcea cea mai fericta.
Probabail că universul a amuţit pentru o clipă în momentul când el a respirat pentru prima data!! Al 2.lea copil la părinţi , a-l 2-lea care avea să aducă bătăi de cap şi fericiri surprinzătoare ! Năzbâtios din fire(cel puţin aşa îl ştiu eu :D) îi aducea adesea (ca orice alt copil) dureri de cap mamei,însă cred că multe dintre ele alungau indispoziţia de pe chipul Ei,făcându-o să radă în hohote.
Au trecut anii,a crescut frumos,frumos de tot chiar. E genul de om care oricât de înnourată ţi -ar fi viaţa,îţi aduce subit zambestul pe faţă! l -am descris puţin pt a vă putea imagina cui vreau să spun cuvinele ce vor urma!

Aş vrea să încep cu simplele cuvinte:"la mulţi ani!"-sunt cuvintele care le aşteptăm cu mult drag atunci când vine ziua noastră nu? Am o vecină care în fiecare an de ziua mea , îmi aduce portocale;în fiecare an e la fel. Pentru mine şi pentru ea înseamnă acelaşi lucru-la mulţi ani-

"Simplitatea cuvintelor mele ar vrea să exprime puţin din ceea ce îţi doresc de ziua ta!
-Oferia-ţi zambestul de câte ori ai ocazia-poţi ferici pe cineva ştii? e şi asta o satisfacţie nu? -Dacă plâng ochii tăi(oricare ar fi motivul)gândeşte-te că lacrimile curată nu numai ochii ci şi sufeltul; deci plângi atâta cât e nevoie să îţi curăţeşti sufeltul din când în când.
-În viaţă (probabail că ţi ai dat şi tu singur seamă) fericirea ţine secunde; ţine minte clipele fericite din viaţă ta pentru a le folosi când eşti apăsat de tristeţe.
-Prietenii îţi vor fi mereu alături,dar dacă vreodată te vei simţi singur,ridica-ţi ochii spre cer-ştii că acolo găseşti sublimul?
-Cântă!!!!! Asta îţi place mult. Cântă atât de mult ,până ţi se umple sufeltul de pace!! E singurul lucru bun care ne mai consolează din când în când!
-Iubeşte !Oricând,Oricum,Oricât! E calea spre adevărata fericire!!

La final îi doresc atât de multă înţelepciune încât să le dobândeşti pe toate!
De fapt tot ce îţi doresc este sublimul!
Şi dacă într-o zi vei tremură pe Stâncă, Fii sigur că niciodată Stâncă nu va tremură sub tine!


LA MULŢI ANI!!!!


P.S. Am scris aceste rânduri în speranţa că am să văd răsăritul unui zâmbet!!!

Bitterness

Mi-e satul sufeltul de atata iubire nefasta; Mi-s ochii arsi de atatea lacrimi ce dor, imi este indeajuns o viata sa duc suferinta aceasta,imi sunt prea multi anii sa pot indura eu chiar tot!
De as putea mi-as inlocui ochii si inima;as incepe de la capat din nou si din nou,pana as ajunge aproape perfecta.
Atunci nu mi-ar mai trebui sa numar secundele si zilele si anii....mi -ar fi usor sa rad nu numai cand e soare . As putea atunci sa zbor nu numa cand e vant afara si as putea vedea florile inflorind tot timpul, nu numai de ziua lor!
As sarbatori in fiecare zi,dar nu cu vin si plamadeala,ci cu genunchiul plecat spre apus.
As tine ochii atintiti doar in sus, nu de mandrie sau de fala, as face-o doar pentru Isus!
Azi este vant si m am gandit ca pot zbura,dar nici macar asa nu o pot face; am incercat sa nu mai plang,dar sufeltul nu-mi mai raspunde; Tace!
E asa de negru totul aici jos,ca nici cu soarele nu am ce face....si cel mai dare dor, nu neimplinirile si dorul meu de Cer!!!!

I think

Dupa o vreme inveti diferenta dintre a tine pe cineva de mana si a incatusa sufletul cuiva..Si mai inveti ca dragostea nu inseamna sprijin si compania cuiva nu inseamna siguranta..Si incepi sa inveti ca saruturile nu inseamna contacte,nici cadourile promisiuni..Si incepi sa`ti accepti infrangerile cu fruntea sus,si cu ochii deschisi, cu demnitate de adult, nu cu amaraciune de copil..Si inveti sa-ti construiesti drumurile inca de azi, pentru ca terenul de maine este prea nesigur pt planuri..

Clipe

Mi-am spalat irisii in privirea ta si mi-ai provocat o mare rascoala in sufelt!
Am incercat sa iti ocolesc privirea,mi-am pierdut cumpatul si incepusem sa ma sufoc cu prezenta ta.Ai putea fi cel mai frumos lucru care sa imi ofere idilicul si tangibilul. As putea sa-mi vad singura zambetul fara nevoia unei oglinzi.
Ar putea fi atat de unicat si delicat totul!
Nu gasesc nimic special la tine,a fost pur si simplu o intamplare;dar acum daca iti pronunt numele ,trec siroaie de imagini prrin fatza mea si habar nu am cum sa numesc acest sentiment.
E ciudat!
Acum insa esti doar un vis pentru mine pe care doar tu il poti face realitate!