Iubirea...

Da ,despre ea vreau sa vb astazi:) despre ce unii cred ca nu exista sau ca se gaseste greu si ma gandesc ca probabil sunt cei mai nefericiti oameni din lume ;)
E uneori atata de greu sa o astepti si sa vezi ca nu mai apare, sa crezi ca tu nu ai norocul asta pe lume, sa plangi intr una pentru ca esti mereu ultimul si uneori sa vezi ca mai iei si cateva suturi bune in fund ....asta e cel mai greu! Am trecut si eu pe aici,sincer si nu mi-a fost usor deloc:-S
Am asteptat un pic dar, cred ca uneori asteptarea merita si as putea sa urlu sau tip, sa ma credeti ca, DA merita!


Poate unora l-i se va parea banal ceea ce zic, poate ca altii or sa rada pt ca spun toate astea, dar cred ca cel ce iubeste a varsat cel putin o lacrima pt asta :)

La mine a venit cam asa : Ca o ploaie calda de vara , o ploaie dupa o zapuseala infernala. S-a asezat pe umerii mei goi si destul de truditi dupa alte incercari esuate de a cara ceea ce eu poate numeam dragoste...
Nici macar nu a avut rabdare sa apuc sa ma dezmzticesc putin, a insistat si a luat loc , chiar asa nepoftita.
As vrea sa respir si acum acelasi aer cald, undeva intre Calea Victoriei si Kiseleff, intr-o dimineata cand incepea marea forfota a zilei, cand asteptam sa vad pe cineva dar la care nu ma gandeam ca o sa imi dea cele mai frumoase momente traite vreodata. Si da m-am indragostit, si nu la prima vedere , ci la prima atingere, la primul sarut si de cel mai frumos Zambet ! Au trecut zilele si parca totul nu mai avea control, parca orice lucru ma ducea cu gandul in acelasi loc, la aceeasi zi , la aceeasi ochi inchisi la culoare...
A trecut ceva timp de atunci si astazi cand scriu aceste randuri, as vrea sa gasesc toate cuvintele pt a va incuraja sa iubiti pentru ca merita, sa incerci pentru ca se poate, sa astepti pt ca nu e in zadar si sa lupti pt ca numai asa vei castiga.A si merita intotdeauna riscul sa te expui pt ca altfel risti sa pierzi de 2 ori . Imi spunea cinvea asa : Intotdeauna cand pleci intr o lupta sa te gandesti ca exista si esecul sa pierzi dar merita sa incerci pentru ca de cele mai multe ori inimile sincere castiga!
M-am trezit in cateva dimineti plangand de nesiguranta uneori, simteam ca nu pot sa controlez asta, as fi vrut sa pot sa nu mai plang pt ca stiam ca undeva exista rezolvare. Plangeam si speram ca asta sa nu se terminte, sa traiesc asta incontinuu... si am mai plans de atunci dar am plans de bucurie.
Astazi de dimineata inainte de plecare mi-am sarutat cel mai frumos baiat din lume si in urma acestui fapt mi-au dat cateva lacrimi , de bucurie bineinteles, de bucurie ca pot sa fac asta in mijlocul strazii pline de oameni care se holbau, ca pot sa fac asta inainte de culcare, ca oridecateori am nevoie de cineva va exista intotdeauna mana aceea care sa ma tina strans , sa imi zambeasca de fiecare data cand se uita la mine !Si asta conteaza cel mai mult...

zi de dor!!!

Cred ca din cand in cand ni se face dor de cate ceva. Azi de exemplu m-am trezit cu dor in suflet. De ce? De cine? N-as putea sa spun. De senzatii mai mult, de sentimente...dor de mers cu masina kilometri buni vara, in drum spre mare, de oprit si cumparat ciocolata si de rontait, de ras incontinuu, dor de aer sarat, dor de stat la povesti cu mama, dor de inchis ochii si zambit fara motiv, dor de muzica buna pe terasa in luna mai, cand era deja timp de stat la soare, dor de mers la Brasov la munte si de zacut in mijlocul pustietatii, in liniste deplina, departe de oras, dor de vorbit cu florile de pe terasa, dor de...tot ce nu pot avea azi, acum si as vrea sa am

Recrduri din Romania mea mica!

Pe mine mă fascinează recordurile, foarte multe ciudate, din Guinness Book. Mai ales de cînd am citit că şi ţărişoara a contribuit plenar la colecţia de bizarerii mondiale. Cea mai lungă funie de ceapă, cel mai mare bol de gulaş, cel mai mare tort de fructe, cel mai lung cîrnat, cel mai mare adăpost de cîini, căsoaia lui Ceauşescu… vreo 30. Sîntem tari, e? România rulz! Dacă mă gîndesc bine, cred că sîntem prea modeşti. Avem aici mormane de valori inestimabile, pe care ar trebui să le arătăm lumii. Ia să vedem cu ce-am mai putea intra în Cartea recordurilor:

Cel mai greţos tupeu tupeu de politician – Roberta Anastase. Pentru că după ce a mînărit grosier votul, a dat vina pe opoziţie.

Cele mai multe acte neconstituţionale emise de un guvern.

Cele mai libidinoase plecăciuni la adresa unui ministru (Udrea).

Cele mai multe modificări ale codului fiscal.

Cele mai multe “reforme” ale educaţiei.

Cel mai guraliv şi mai caraghios premier.

Cel mai golan şi mai mincinos preşedinte.

Cei mai spurcaţi postaci de partid pe site-uri.

Cele mai mari tăieri de salarii.

Cele mai barosane şi mai de prost gust palate ţigăneşti.

Singura ţară care a intrat şi a ieşit din criză de mai multe ori.

Singura ţară în care justiţia se face la televizor.

Singura ţară în care se inaugurează o felie de autostradă care nu duce nicăieri.

Singura ţară în care înmormîntările interlopilor sînt transmise în direct la televiziuni.

Probabil singura ţară în care poliţiştii îl fac “javră ordinară” pe şeful statului.

Probabil singura ţară din lumea civilizată în care un ofiţer e înaintat în cel mai înalt grad şi făcut ministru, pentru trădare politică.

Probabil singura ţară democratică în care jurnaliştii au voie să fie proşti şi agramaţi.

Probabil singura ţară europeană în care curvele ajung vedete tv. Uneori şi demnitari.

PS. nu e scris de mine, am gasit undeva si mi a placut mult!

De ce vorbesc femeile mult?

N-am un raspuns, dar caut. Cele mai multe femei vorbesc (prea) mult: la telefon, pe mess, la 12 noaptea cand consortul vrea sa doarma, iar ele vor sa aiba o discutie "despre relatie", cu ele insele, in general. Nu tine de nivelul IQ-ului. Ci doar de structura cromozomiala: esti XX, esti vorbareata.
Unii autori/ganditori/cercetatori sau 'ce-or-fi-ei" (probabil femei), incearca sa explice faptul ca sexul frumos, cu suflet sensibil, simte nevoia sa se exteriorizeze mai mult, sa-si exprime sentimentele, etc..
Altii (probabil barbati) zic ca e o treaba legata de dezvoltarea emisferelor (mai mult sau mai putin) cerebrale. Si ca, in timp ce barbatii parcurg procesele mentale "in gand", femeile "gandesc" in gura mare.
O a treia categorie (cine ne-a mai ramas? Aha, misoginii!) sunt de parere ca femeile vorbesc mult fiindca...n-au altceva mai bun de facut.
Precum rabinul chemat sa imparta dreptatea, mi-e greu sa-mpac...toate caprele si toate verzele!
Nici eu nu aplic stravechiul precept care zice ca "tacerea e de aur" (ci poate doar intr-o varianta...adaugita: "da' nici logoreea n-a omorat pe nimeni!"). Desi stiu ca, cu cat numarul de cuvinte debitate intr-o conversatie creste, cu atat "sansa" sa se strecoare si prostii printre ele e mai mare (din propria-mi experienta, creste exponential).
Imi place sa dau detalii, sa fac paranteze, mi-amintesc de alte chestii (mai mult sau mai putin relevante). De fapt...nici macar nu-mi place, dar...imi iese!
De-asta, m-am gandit sa fac un exercitiu: sa-ncerc sa aplic regula "piramidei inversate" (defecte profesionale, ce sa-i faci!) in discutiile de fiecare zi. Sa incep cu "lead-ul" foarte concentrat (doar "cine" si "ce"), urmat de un prim paragraf cu restul intrebarilor "W" (unde, cum, de ce). Ei, si, desigur, daca mi se cer si informatii de "background", va fi placerea mea...(si ce placere!)
Incep de maine! Sau...de luni? Sau...mai bine de la 1 decembrie?

i`m in love with you!!

ai să ma ierţi că sunt labilitate
că trec peste extreme fulgerând
ai să mă ierţi preablânda mea de toate
eu sunt nemuritorul tău de rând

...ai să mă ierţi în fiecare noapte
şi-am să te mint în fiecare zi
şi cât putea-va sufletul să rabde
cu cât îţi voi greşi te voi iubi
Vezi mai mult

Ludovico Einaudi - Divenire

Baietii rai!!

Despre fetele rele stim cu totii ca ajung unde vor ele...Fetele bune ajung, de regula, unde vor...baietii rai! Cat despre acestia din urma...ei bine....e tare greu sa-ti dai seama unde vor ajunge din clipa in care au iesit pe usa!

Baiatul rau: portret-robot

E frumusel. Stie. Il duce capul. La mascari. Stie si asta. Habar n-ai cu ce se ocupa. Cu multe. Nu suna niciodata dupa o intalnire. Nici atunci cand promite. Daca-l suni tu, are telefonul inchis. Sau nu raspunde. Nu aduce flori. Nu vrea sa-ti cunoasca parintii. Nici pe tine nu te prezinta alor lui. Si cu toate astea....are o lista de fete (bune) care nu asteapta decat un semn ca sa se prezinte la intalnire, sa-i gateasca, sa-i spele, sa-i...tot ce-o mai vrea el (si ele, ce-i drept). Si dup-aia sa dispara, fericite nevoie mare ca "Maria Sa " le-a binecuvantat cu...prezenta.

Baiatul rau + fata rea = NEVER!

N-ai sa vezi o astfel de combinatie niciodata. Aceste doua categorii au instinctul de conservare foarte bine dezvoltat, isi respecta unul altuia calitatile si abilitatile de "pradatori", se saluta de la distanta, dar...atat. Cum nici unii, nici altii n-au potential de victima, lasa locul liber pentru cei mai slabi de inger. Care nu intarzie sa apara, precum musculitele in jurul becului, si sa se arda.

Baiatul rau + fata buna = LOVE

Tocilara clasei e intotdeauna indragostita "perdidamente" de chiulangiul de frunte al liceului. Cea mai sefa dintre sefe (intelectuala rasata!) viseaza in taina sa ramana in pana in cel mai pustiu camp, cu soferul institutiei pe care-o conduce. Si exemple...sa tot fie.
Aerul rebel (fara cauza), de..."vagabond" (spus in sensul..."bun") taie respiratii, provoaca stari paroxistice si intuneca pana si ratiunea celei mai severe duduci. Ori somnul ratiunii naste...pasiuni naucitoare!

Baietii buni vs. baietii rai

De ce oare n-au succes baietii buni? Aia care trimit un mesaj prin care-ti multumesc pentru minunata intalnire (chiar daca i-ai tarat prin parc la -10 grade sau chiar daca ai vrut musai la filmul ala siropos, fara pic de actiune, dar cu multe pupaturi si cu nunta la final), care suna de doua- trei ori pe zi, care sunt mereu la dispozitia ta (chiar si pentru cumparaturi nesfarsite in sezonul reducerilor), care lasa in plata Domnului meciul ca sa stea cu tine-n varful patului si nu intarzie niciodata la "o bere cu baietii".

In schimb, coada e intotdeauna apreciabila la usa (dormitorului, ca la aia a inimii lor n-ai sanse s-ajungi) "railor".
De ce? Ei bine, fiindca FIECARE femeie (chiar si cele mai destepte, de la care te-ai astepta sa fi coborat de ceva timp cu picioarele pe pamant) crede ca ea o sa fie mai cu mot si ca va reusi ceea ce n-au reusit multe altele (consemnate cu poza si autograf pe lista de pe usa dormitorului lui) dinaintea lor: sa-i schimbe, sa-i aduca pe calea cea buna (eventual, aia a altarului sau macar a Primariei), sa-i transforme, pana la urma intr-un soi de...baiat bun , care, evident, sa nu le mai placa! Daca aveti dubii ...am un link care nu se lasa atasat(il puteti vizualiza cu copy/paste) http://www.resursadefun.ro/pov_noi-macho.htm

Daruri!!!

Sa dai si sa primesti. Asta nu-i numai jocul dragostei, ci si definitia vietii.
Asta facem in fiecare zi, din prima clipa. Luam viata de la parinti si o dam, la randul nostru, copiilor nostri. Primim dragoste, atentie, tandrete si, mai tarziu, le daruim. Si-atunci e bine sa fie din suflet.

Imi place sa dau. Cred ca tot dintr-un motiv egoist: fiindca ma bucur de doua ori - de bucuria mea si de cea a "destinatarului". Entuziasmul care ma cuprinde cand pregatesc un dar, o surpriza, cand pun la punct toate detaliile, cand simt cum planul se tese incet-incet, nu se compara cu nimic.
Poate doar cu senzatia resimtita atunci cand primesc, la randul meu, ceva. Dar nu orice. Nu ma impresioneaza buchete enorme de flori, bijuterii scumpe, invitatii la restaurante exclusiviste. Cel mult ma flateaza. Pentru ca simt ca, pe undeva, scopul lor a fost sa ma "dea pe spate". Ma topesc, insa, micile nimicuri. Lucruri marunte, care pentru altii n-ar avea, probabil, nici o insemnatate, dar care, intr-un limbaj stiut doar de suflet, inseamna TOT.

Oricat ar parea de ciudat si de paradoxal, nu toata lumea stie sa primeasca. Desi te-ai gandi ce poate fi mai simplu de-atat...Ei bine, cateodata, poate deveni infinit mai complicat decat sa dai. Sufera de asta toti cei care n-au primit dintotdeauna. Cei de la care s-a pretins mai mult decat li s-a dat. Cei care, intr-un fel sau altul, s-au simtit "folositi".

Oamenii astia dezvolta, in timp, un comportament de catel de pripas care-a luat o data in viata o bataie sora cu moartea de la cineva care, initial, se apropiase sa-l mangaie si "maraie", mai tarziu, la toate vocile prietenoase. Fiindca sunt patiti.
Dar ar vrea cu disperare putina afectiune. Numai ca se tem cumplit ca pentru putinul asta dupa care sufletul lor jinduieste, o sa primeasca o "nota de plata" din care n-o sa-si mai revina niciodata.
Din cauza asta, atunci cand primesc ceva, sunt uimiti. Uimirea asta genereaza stangacie. Si agresivitate, uneori. E ca atunci cand primesti in maini o...paine fierbinte: iti lasa gura apa dupa ea, n-ai vrea sa cada pe jos, dar nici nu stii cum s-o "manevrezi'. Cu grija, as zice eu.

Lucrurile venite din suflet se simt. Ca si cele din obligatie. Sau cele "la schimb". Poti cel mult sa te prefaci ca nu observi, dar de fapt stii. E si asta o conventie. Dar dincolo de ea, sunt lucrurile adevarate. Cele care conteaza. Si care-ti sunt daruite cu un singur scop: ca tu sa te bucuri de ele. Ai grija s-o faci asa cum trebuie: din toata inima.